Ce îți vine în minte când te gândești la un clovn? Cineva care păstrează aparența de bucurie, fericire, satisfacție, dar în interiorul său, inima îi plânge. Imaginează-ți o persoană care păstrează această aparență de normalitate și față de sine, zi și noapte, zi de zi, indiferent prin ce momente trece.
Cu toții avem niște măști pe care le purtăm în societate. Acest lucru face posibilă ideea de societate pentru că ne adaptăm unii la alții și la regulile de conduita.
Totuși, unii oameni au sub masca pe care o afișează in societate si o mască interioară pe care au creat-o pentru a se proteja pe ei înșiși. Dacă ar fi capabili să se vadă cu adevărat fără nicio mască, ar vedea o față tristă sau disperată.
Oamenii își imaginează depresia ca pe o stare în care cineva stă pur și simplu întins în pat și nu are energia de a se ridica, nu mănâncă, plânge, pare trist. Dar depresia este în principal despre tristețe intensă, sentimente de lipsă de speranță, sentimente de lipsă de valoare pe care le are cineva și nu doar despre semnele fizice ale depresiei.
Persoanele cu depresie ascunsă ar avea în continuare energia de a se da jos din pat, dar nu este acea energie pozitivă care vine dintr-o inimă liniștită, este o energie neagră și epuizantă, generată de furia care le acoperă tristețea.
La baza emoțiilor lor se află, in cele mai multe cazuri, Tristețea. Furia lor vine din Tristețe, frica lor vine din Tristețe, anxietatea, plictiseala, neliniștea lor, toate își au rădăcinile în Tristețe.
Chiar și entuziasmul este uneori exagerat pentru că nu este autentic, ci doar o compensație pentru tristețea lor profundă de care încearcă să fugă.
Aceasta este Depresia Ascunsă, o stare în care un individ își ascunde suferința nu doar de ceilalți, ci de sine însuși în primul rând. Nu o face în mod voluntar sau conștient. Și-a construit masca interioară ca mecanism de coping pentru a face fata vieții de timpuriu. El este, prin excelență, „supraviețuitorul”. A învățat foarte devreme că exprimarea tristeții nu îl va ajuta sau, chiar mai rău, poate fi pedepsit sau învinovățit pentru aceasta, așa că a încercat să o acopere cu orice preț.
Poate că au fost loviți, batuți când erau triști, alții i-au ridiculizat când plângeau, au profitat de ei. Sau și-au văzut propriii părinți evitând să-și exprime emoțiile. Sau pur și simplu au fost ignorați când erau triști și au primit atenție doar când erau fericiți sau bucuroși.
Dar tristețea nu dispare pur și simplu. Mai târziu în viață, ei învață că exprimarea tristeții lor nu ar face decât să înrăutățească lucrurile și cel mai sigur mecanism era să-și controleze emoțiile.
Ca adolescenți sau adulți, pot fi acele persoane super-sociabile care sunt sufletul petrecerii, mereu înconjurate de oameni sau pot fi hiperactive, mereu implicate într-o activitate care le ține mintea ocupată. Uneori îi întâlnim pe acești oameni ca fiind căutători de adrenalină, angajați în activități al căror scop final nu este să trăiască viața, ci să o evite.
Alte persoane cu depresie ascunsă pot evolua spre probleme de alimentație, mâncat compulsiv, abuz de alcool sau droguri sau dependență de muncă.
Însă nu ajung la stadiul de dependență sau tulburare de alimentație, deci nu consumul de substanțe sau mâncatul compulsiv este problema, ci modul si scopul pentru care le folosesc. Funcționează în limite sociale acceptabile sau uneori peste norme, precum dependenții de muncă. Nu lucrează ore lungi pentru că sunt pasionați de meseria lor sau găsesc un sens în meseria lor, ci pentru că vor să evite să aibă timp liber pentru mintea lor, vor să evite ca mintea lor să rătăcească în direcții „greșite”.
O altă posibilă evoluție pentru acești indivizi este spre izbucniri de furie sau iritare atunci când se întâmplă ceva neplăcut sau doar se așteaptă sa se întâmple un astfel de eveniment. Vor încerca să-i găsească pe cei vinovați dacă cineva drag a murit sau i-a părăsit, vor lupta pentru dreptate, vor țipa, vor lovi, vor striga, vor face orice altceva decât să plângă sau pur și simplu să accepte că sunt triști.
Pe de altă parte, acești oameni pot plânge foarte ușor la filme, piese de teatru, cântece, cărți, pentru că este acceptabil să plângă când nu este vorba despre ei. Dar sub aceasta masca, ei plâng pentru ei înșiși.
„Bărbații adevărați nu plâng” poate fi expresia unor norme sociale, dar si un mod de a ascunde depresia in cazul bărbaților. Nu este vorba doar de evitarea plânsului în public ca adolescenți sau adulți din cauza normelor sociale, ci de ascunderea plânsului interior fata de ei înșiși. Acesta este unul dintre riscurile Depresiei Ascunse: ei cred că funcționează bine, nu au motive să fie triști, așa că vor continua așa ani de zile până când se prăbușesc.
Nu vor cere ajutor. De ce ar cere ajutor când par să aibă o viață atât de bună, când toată lumea din jurul lor le spune cât de grozavă este viața lor?
Un alt risc este legat de modul lor distructiv de a face față situațiilor dificile. Furia lor ii distruge pe ei înșiși, pe ceilalți sau relațiile cu alții. Consumul de alcool sau droguri le poate afecta sănătatea. Dependența de muncă ii împiedica să-și dedice timpul altor activități, le afectează relațiile sau chiar sănătatea. Tipul de individ hiperactiv se poate angaja în activități periculoase, dar chiar și cei mai puțin activi se pot epuiza pe ei înșiși și pe ceilalți.
Dar cel mai mare risc este evitarea propriilor sentimente, astfel încât devin propriul lor dușman. Ei evită cu orice preț să fie singuri sau să aibă timp să reflecteze asupra lor înșiși. Se îndepărtează de sinele lor interior cu timpul, nu vor reuși să-și satisfacă propriile nevoi și nu vor trăi o viață fericită.
Așadar, dacă simți că te afli in vreuna din situațiile de mai sus, te invit să îți acorzi timp pentru a reflecta și poate cere ajutor. Nu este niciodată prea târziu!
Copyright 2023